24 de ore din viața unui florist (de 8 Martie)

Când vine 8 Martie, în loc să plutească doar miros de frezii și trandafiri, o florărie se transformă într-un veritabil centru de operațiuni non-stop.

Ioana și echipa ei știu asta mai bine decât oricine. În noaptea de 7 spre 8 Martie, uită de somn, își comandă pizza la ore suspecte și își toarnă cafea, totul ca să onoreze valul de comenzi de flori. Hai să vezi cum arată povestea lor pas cu pas.

7 Martie, ora 21:00 – Startul nebuniei.

Florăria lui Ioana e încă deschisă, iar ultimii clienți de peste zi apar cu expresia vinovată a celui care și-a amintit în ultimul moment că urmează Ziua Femeii.

• „Aș vrea și eu un buchet de 21 de lalele, dar să fie mai special, știți, mâine e 8 Martie…”
  Ioana zâmbește – face un ambalaj rapid și reușește buchetul perfect cu 21 de lalele, între timp, pe telefon, prietenii îi trimit mesaje gen:
• „Te culci devreme, ca să fii fresh, nu?”
  Ea râde ironic: „Sigur, noaptea asta dormim la florărie!”

7 Martie, ora 22:00 – Chef de lucru, pizza și…cofeină.

Ușa se închide pentru public, dar abia acum începe adevăratul haos. Înăuntru, echipa lui Ioana se apucă să pregătească fiecare comandă. E o listă cât un roman:

• Buchete mari, cu orhidee și eustoma.
• Aranjamente minimaliste, din câteva lalele și o panglică delicată.
• Comenzi corporative de zeci de buchete.

După ce se asigură că toată lumea are un pahar cu cafea, Ioana comandă și pizza – trebuie să-și păstreze cumva energia. Se aud glume și chicoteli, dar toți știu că va fi o noapte lungă, cu mult lipici, ambalaje, canțe, panglici și tulpini de curățat.

8 Martie, ora 00:00 – Miezul nopții, când florile prind viață (sau invers).

La ora la care restul lumii se pregătește de culcare, Ioana și echipa sunt parcă mai energici ca niciodată. Mâinile mișcă mecanic, asamblează buchete după buchete. Se notează fiecare combinație pe hârtii – cine știe când ai nevoie să verifici rapid ce culori au cerut clienții.

Pe fundal, un playlist aleatoriu ține de urât oboselii, iar câteva glume spontane se aud printre oameni:

• „Dacă mai beau o cafea, rezolv și buchetele de 9 Martie!”
• „Dormim doar dacă ne așezăm sub tejghea, printre canțele cu trandafiri.”

8 Martie, ora 03:00 – Cursa contra timp.

În florărie e un peisaj de război cu petale, frunze și role de hârtie împrăștiate. Ioana face o ultimă verificare pe lista comenzilor care trebuie livrate de la 7 dimineața încolo – nici nu-și amintește când a băut ultima dată apă plată.

Câteva buchete sofisticate trebuie rearanjate, că mai apar tot felul de pretenții în ultimul moment: un client vrea orhidee mov în loc de roz, altul vrea un buchet mai mic „dar să arate mare.”

8 Martie, ora 05:00 – Micile momente de „hai să ațipim puțin”.

După ore bune de luptat cu panglicile și ambalajele buchetelor, Ioana se prăbușește undeva la birou pe un scaun și închide ochii. Creierul ei cere măcar o scurtă pauză, corpul își știe limitele.
Totuși, n-apucă să ațipească nici 20 de minute, că telefonul zumzăie iar cu un mesaj de la un client fidel florăriei:

• „Vă rog, o comandă de ultimă oră, pot s-o ridic personal la 7 dimineața?”
  Ioana deschide un ochi și răspunde scurt: „Facem tot posibilul.” Este clar, noaptea de 7 spre 8 Martie nu se doarme.

8 Martie, ora 07:00 – Livrările încep.

E deja dimineață, iar primele livrări pleacă spre birouri, școli, direct acasă. Unele buchete sunt ridicate de curieri, altele de clienți care fac popas rapid.

Florăria se umple treptat de oameni cu ochii lipiți, dar care vor musai un buchet „perfect” înainte de serviciu. Ioana își salută colegele:

• „Nu știu voi, dar eu am uitat să și respir. Hai să ne bucurăm că urmează încă 12 ore de foc!”

8 Martie, ora 10:00 – Exodul clienților matinali.

Ușa rămâne practic deschisă; intră și ies clienți într-un flux neîntrerupt. Unii știu exact ce vor, alții caută îndrumare.

• „Nu mai avem trandafiri roșii? Să încercăm cu roz, sigur se conving.”
  Printre glume și etichetări, echipa își menține calmul și concentrarea.

Manufaktura Flowers Constanța

8 Martie, ora 14:00 – „Surpriza” zilei: control de la ANAF.

La amiază, fix când Ioana credea că-și poate lua primele două guri dintr-o felie de pizza rece, apar doi domni cu un ecuson de la ANAF. Cer evidența banilor din casă, facturile de intrare, prețurile afișate și – cireașa de pe tort – dacă există contract de service pentru casa de marcat și pentru role.
Ioana trage aer în piept și rostește un „Bună ziua…” cu jumătate de gură. Știe că totul trebuie să fie la linie, așa că verifică casa de marcat, în timp ce, imediat după, servește doi clienți care au venit să ridice aranjamentele cu flori de primăvară comandate cu 2 zile înainte.

8 Martie, ora 16:00 – Ioana nu este un Supererou.

La un moment dat, totul se amplifică: telefonul sună neîncetat, curierul așteaptă comenzi nefinalizate, iar clienții formează cozi la intrare, fiecare cu solicitări tot mai urgente. Ioana și mica ei echipă simt că nu mai pot face față.

Bilețele cu comenzi sunt lipite peste tot, iar timpul pentru glume scade brusc. Câte un client intră val-vârtej:

• „Aș vrea să las o comandă de 5 buchete, vin să le ridic în două ore!”
• Altul: „Se poate un aranjament mai fancy, îl iau peste o oră!”
• Iar un altul, cu ochii pe ceas: „Am nevoie de 20 de buchete gata până diseară, sigur reușiți, da?”

În tot haosul, se aude și câte-o replică simpatică: „Aș dori și eu o livrare… un buchețel”, în timp ce, în plan secund, cineva urlă disperat: „Mai sunt lalele roz?!”

E momentul acela când fiecare secundă contează și când, sub presiunea valului de clienți, orice împachetare strâmbă poate să-ți dea tot ritmul peste cap. Dar chiar și când simt că nu mai pot, Ioana și echipa ei se agață de energie și adrenalină ca să rămână în priză.

8 Martie, ora 18:00 – „Mai aveți ceva rămas?”

După-amiază târziu, un val de clienți întârziati dă buzna. Poate au stat la birou până la 17:59 și abia acum pot cumpăra flori. Ioana le explică, cu un zâmbet blând, că stocul s-a subțiat considerabil: lalele galbene abia dacă mai sunt, trandafirii roșii s-au epuizat, iar orhideele fancy sunt în număr limitat.
Chiar și așa, se improvizează buchete. Pentru că e 8 Martie și toată lumea trebuie să aibă măcar un fir de floare.

8 Martie, ora 21:00 – În sfârșit, obloanele se lasă.

După aproape 24 de ore de muncă, florăria se închide. Pe podea sunt petale, tulpini, ambalaje și urmele unui efort supraomenesc. Ioana și echipa își aruncă priviri extenuate, dar fericite.

• „Am reușit și anul ăsta… pacienții – pardon, clienții – sunt fericiți.”

Ioana stinge luminile și se gândește la toate zâmbetele pe care la care a contribuit azi. Știe că abia acum urmează adevăratul moment de răsfăț: somn pentru cel puțin 12 ore.

Între epuizare și bucurie.

În noaptea de 7 spre 8 Martie, Ioana și echipa ei trăiesc intens fiecare clipă: de la pizza și cafea băute la 3 dimineața, la buchete sofisticate, până la clienți care vin în ultimul moment și… controlul-surpriză de la ANAF.

Totul culminează cu un sentiment dulce-amar de oboseală și împlinire.

Când totul se termină și ultima floare a părăsit florăria, e limpede că merită. Pentru că, la capătul acelei nopți albe, sute de femei își primesc florile cu un zâmbet care face să dispară (măcar un pic) durerile de spate și cearcănele unui maraton floristic adevărat.